Dialog despre prietenie | Theodor Paleologu × Edmond Niculușcă

Fiul lui Alexandru Paleologu a crescut văzându-l adesea în casa sa pe Nicolae Steinhardt. L-a numit „un fel de sfânt" și „probabil cel mai bun prieten al tatălui meu." A povestit cum cei doi se înțelegeau cu cuvinte puține, aceleași lecturi, o comunicare directă pe care Alexandru Paleologu n-o avea nici cu Noica, nici cu Sergiu Al-George. Când Paleologu a citit manuscrisul Jurnalului fericirii într-o noapte, i-a spus lui Steinhardt: „Ești, probabil, dintre toți scriitorii români trăitori, cel mai mare."

Despre tatăl său, Theodor Paleologu a vorbit ca despre un om cu mult umor, care punea în aplicare preceptele creștine în viața de zi cu zi. Un om al cărui stil ironic, francofil, aristocratic în sens intelectual se citește și astăzi în cărți ca „Bunul-simț ca paradox” și în cursurile Casei Paleologu.

Acest dialog nu este o conferință. Este o conversație despre ce înseamnă prietenia când regimul totalitar conspiră împotriva ei, când loialitatea se plătește cu ani de închisoare, și când solidaritatea devine singurul act de rezistență posibil.

Expoziția „Întâlniri. Sau cum se naște o lume nouă" a fost vizitată de 45.000 de oameni și prelungită de patru ori. Dialogul din 2 aprilie este ultimul eveniment major înainte de închiderea definitivă, pe 5 aprilie.